Plecand de la definitia generala conform careia provizionul reprezinta o datorie probabila care poate fi estimata, poate genera o iesire de numerar si reprezinta un pasiv pentru firma, conform prevederilor contabile specifice, exista doua categorii principale de provizioane, respectiv:
√ Provizioane destinate sa acopere datoriile a caror natura este limpede definita si care la data bilantului este probabil sa existe sau cert ca vor exista, dar care prezinta o incertitudine legata de valoarea sau data la care vor aparea cum ar fi : provizioane pentru pensii si obligatii similare, provizioane pentru impozite, alte provizioane;
√ Provizioane de natura ajustarilor de valoare si care reflecta toate corectiile efectuate cu scopul de a lua in calcul reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilantului, indiferent daca acea reducere este sau nu definitiva. Aceste ajustari pot fi :
– permanente : definite ca fiind amortizari ;
– provizorii : definite ca fiind ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare, in functie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustarii activelor.
Modalitatea de evaluare a provizioanelor la data bilantului anual se realizeaza in mod obligatoriu pe o baza prudenta si anume:
√ trebuie sa se ia in calcul toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul exercitiul financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia. In acest scop sunt avute in vedere si eventualele provizioane, precum si datoriile rezultate din clauze contractuale;
√ trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profit. Inregistrarea ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectueaza prin intermediul conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit si pierdere.
Conform principiului prudentei, pentru ca situatiile financiare anuale sa fie neutre si credibile, activele si veniturile nu trebuie sa fie supraevaluate , iar datoriile si cheltuielile subevaluate. In acest mod, prin exercitarea prudentei, se evita constituirea de provizioane excesive.
Trebuie stiut faptul ca provizioanele :
• reprezinta o datorie cu exigibilitate sau valoare incerta;
• nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorii activelor;
• nu pot depasi din perspectiva valorica sumele necesare stingerii obligatiilor curente la data bilantului.
Provizioanele vor fi recunoscute la momentul in care :
• compania are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;
• este probabil ca o iesire de resurse sa fie necesara pentru a achita obligatia respectiva;
• poate fi realizata o estimare credibila a valorii respective.
Este important de retinut ca la data fiecarui bilant provizioanele trebuie revizuite si ajustate in vederea reflectarii celei mai bune estimari curente.
Autorul articolului : Sergiu Cobirzan, expert contabil si auditor financiar
